Dutzu

Nu stiu din ce motive, ma simt mai bine fumand o narghilea in bar, decat acasa. Muzica e cam aceiasi, anturajul acelasi, care-i poanta? Cred ca e vorba de intuneric…in fine. Daca ar fi sa aleg locul in care sa-mi petrec timpul liber dintre acasa si bar, as alege barul. Am fost la un karaoke si am falsat ingrozitor pe Smokie – Alice dar a mers ok Queen – We will rock you (am primit sugestia prin sms ). Problema e ca odata cu atmosfera de bar vine si mirosul caracteristic. Fiind fumator mama e antrenata, dar intervine buba la alcool . Am scapat usor de gura ei facand pe ametitul, ca nu-si bate gura degeaba. Desi maine imi va freca ridichea rau de tot, azi pot sa ascult muzica chill si sa citesc linistit. Merit o pauza.

Pentru mine atmosfera in bar inseamna in primul rand discretie (adica separeuri). Nu-mi convine sa se holbeze toti la freza mea cea traznita sau la ce fac eu cand ma simt bine. Imi plac locurile cochete dar nu opulente, locurile intime, discrete. Nu-mi place sa ma sufoc de caldura/fum/inghesuiala. Sunt greu de satisfacut, imi place sa fiu in separeu, dar sa nu ma simt claustrat acolo. Muzica ambientala daca are volumul potrivit, lumina difuza data de lampi ce atarna la fiecare masa, imi transmit o stare confortabila si intima in timp ce canapelele pufoase ma indeamna sa ma cuibaresc mai bine. Gata ca am orgasm.

Fara legatura cu barurile, dar un loc unde-mi place atmosfera e Ceai et caetera, de altfel singura ceainarie din Brasov. Muuuuuuuulte soiuri de ceai , si poti sa iti iei o carte din biblioteca lor sa o citesti la un ceai, sau sa compui…un post pentru blog. Au obiecte hand-made unice si foarte faine pentru cei interesati. Si turta dulce …

Astazi vreau sa aiurez despre evadarea din rutina. Rutina este malefica, este arma de manipulare numarul 1 in lume – habar nu ai cum te schimba, cum iti schimba personalitatea si idealurile – o face incet, pe nesimtite, subtil… Rutina face din frumos obisnuit, din neobisnuit banal, iar din oribil cotidian.
Numai drumurile zilnice care le fac in oras au inceput sa-mi provoace sila. Urmez zilnic acelasi traseu ca prostituata credincioasa care patruleaza dupa clienti. Dar cum fac parte din genul de oameni imprevizibili, zisi si “bombe” am primit propunerea de a merge cu un prieten la Bucuresti. Pe nepusa masa. Sa stam la o prietena la camin. Fiind paranoic in privinta curateniei am negociat ceva vreme cu gazda si am discutat posibile aspecte ale sederii si am plecat cu urmatorul tren.

Nu am crezut ca o sa ma simt asa bine departe de casa, intr-o “excursie” neorganizata. Dar, dupa cum am concluzionat, evadarea din rutina a fost mana cereasca. Trei zile in care am dansat, 3 zile in care am dormit fara sa ma trezeasca nimeni la ore sinistre, 3 zile in care m-am simtit foarte bine, si o calatorie inapoi foarte emo…doar ma intorceam la Rutina, sotia mea perfida.

Nu vreau sa propovaduiesc. Nu sunt in masura. Dar in momentul in care intervine rutina, esti robot, un ansamblu mecanizat. Executi comenzile altora.

Fa ceva frumos cu viata ta!

Later edit:

Alarm clock rings—get out of bed
take a shower—get dressed
navy shirt, violet tie—eat breakfast
go to work—work all day—come home dead

Alarm clock rings—get out of bed

take a shower—get dressed
finest shirt, finest tie—eat breakfast
go to work—brough my gun—bullet to my head
—Thank God I’m dead.

Poem by: Dragon-Architect

by Tanita Tikaram

Si am ajuns la concluzia ca nu e moarte de om.  Nu am senzatia ca “imi arde plamanul”. Problema e ca sunt foarte pofticios. Inclusiv la tigari. Si problema e ca multi din anturajul meu fumeaza. O felicit pe Andreea si pe Miha ca s-au lasat mai repede ca mine. Il astept pe Marius sa ne prinda din urma. Si ii salut pe importatorii Kent 8. Si pe cei care au cumparat tigari ieftine anul trecut sa le vinda la supra-pret anul asta.

Later edit:  ”Mananc incontinuu si nu ma opresc pana nu simt ca plesnesc.”

Latest edit: “iar fumez, sunt un cretiiiiiiiin”. Si fetele pe care le felicitam mai sus…le-a trecut :D