Copiii se joaca “cantar”. M-am lovit prima oara de jocul asta in clasa a 7-a cand era moda internet cafe-urilor. Cei de varsta mea se bucurau sa stea cateva ore in iCafe sa joace cs pe retea. Ok, o perioada de liniste si, in liceu, orele de info se transformau in adevarate razboaie de “cantar”. Cu ofticati, uraciosi, “codati” si cei care injurau de mama la fiecare impuscatura care o lua cineva din echipa. N-am fost niciodata fanul jocurilor de actiune, mie-mi place Red Alert 2 pe care-l joc cu placere si acum, la 10 ani de cand a fost lansat.
Mie-mi place sa-mi dovedesc agilitatea mintii nu a mainii. Fiecare cu gusturile sale.
In fine, astazi, intr-o pauza instalez CS 1.6 si ma conectez la un server de pe net. Imi selectez echipa si dau sa joc. La fel ca in “tineretile mele”, mesaje de genul “FMM de luzar”, “da-i kick lu’ X ca are wall” si alea din joc “…has dropped the bomb”. Ok, se anunta promitator. Ma iau si eu dupa unul si sunt impuscat in cap. Cineva face o remarca “n00ob”. De acord. Dar CS nu e pasiunea mea. As vrea sa aflu de la un impatimit ce-i place la joc. Ca eu pot argumenta de ce-mi place Red Alert 2. Si o secretara poate argumenta de ce-i place Solitaire (nu e mit urban, e realitate cotidiana).
Intre timp bag o cafea…
Posted under
mansarda zice...